Vara la Apus sau Impresii

Searching for the exact way to say what I really want to say will be never ending.

Mi se pare extraordinar sa exprim exact ce gandesc sau ce vreau. E un sentiment de sinceritate cu mine. Parca se opreste totul in jur doar ca sa ma bucur eu de un moment de fericire a mea.

Nu ma refer la lucruri banale, ci la unele care stii ca ar putea rani, care ar putea sa-ti schimbe viata, care te-ar putea cumva lasa fara garda, care necesita prea mult curaj, care nu sunt "potrivite", etc.

Eu cred ca ar trebui sa spunem mai des exact ce simtim. Sa nu mai avem conversatii in care ne mintim si mintim privindu-l in ochi pe celalalt. Ne-am exersat cam mult mimatul exprimarii sincere. E placut sa existe si momente "off the record", cand iti iei avant si nu te mai opresti la marginea prapastiei...ci sari cu incredere :)

Cam asta a fost partea legata de Impresii.

Cealalta bucata din titlu e o amintire de-a mea care ma binedispune de cate ori am nevoie. S-a intamplat pe drum de la universitate spre eroilor. A fost un moment de sinceritate din partea unui strain caruia ii multumesc pentru ce mi-a spus, desi nu stiu nici de unde era si nici cum il cheama.

Ca de final: sunt circumstante in care momentele astea de sinceritate pot face extrem de bine sau extrem de rau. Depinde de noi sa le intuim pe cele cu happy-end. In mod sigur, ele nu se uita.

My mood @ 21:34

Punct si de la capat

Ce poti spune despre o saptamana traita pe cea mai mare insula Baleara, Mallorca? Gandeste-te... Esti gata? Ia sa aud...

Spui ca a fost cea mai frumoasa vacanta din viata ta? Ca ai vazut lucruri din categoria cea mai, cele mai? Cel mai mare acvariu din Europa... Cea mai mare catedrala gotica de pe la 1200... Cei mai multi germani intro tara non-germana. Cei mai multi "vitezomani" la un loc... mai multi decat in Chemnitz am putea spune.

Ca ai facut aproximativ 2500 de poze? Si toate color?

Ca ai mancat chestii mai mult sau mai putin traditional mallorquine precum: pa amb oli, langostine, scoici, sopa de marisco, paella, bocadillo, lubina a la sal, macarones con carne, pollo con queso Rochefort, ensaimada gaspacho, tortilla de patata, boqueroni en vinagre y ajo (pestisori), chorrizo, salchichon, sobrassada (un fel de pate de carne.. genial), fuet, cava, grimalt (branza specific mallorquina), migdale si masline originale ... nu neaparat in ordinea asta? Ca ai baut Tunel, caña fuerte, viña de perdon, viña de navarra, "vin alb de valencia eftin si bun" L'Antigon, bere San Miguel?

Ca ai ras, ai zambit, ai respirat, ai si cantat la un moment dat pe unde a trecut Chopin? Ca ai trecut pe terenul Claudiei Schiffer. Ai vazut un teren de golf de aproape, ai atins palmieri, portocali, maslini, lamai reali :P ... la ei acasa, cum s-ar spune.

Daca spui toate aceste lucruri si nu doar atat... te cred... pentru ca si eu am facut la fel...

imaginile vor vorbi de la sine intr-o postare viitoare...

peste 6 ore jumatate voi preda camera de camin in care am stat 6 luni de zile si nopti (minus o saptamana). imi va fi dor de ea? vom vedea... imi va fi dor de chemnitz, de prietenii pe care mi i-am facut aici...

peste 25 de ore voi decola, intai spre Bonn, voi face escala acolo, apoi spre Bucuresti... orasul Bucuresti, capitala europeana Bucuresti, Municipiul Bucuresti... fara sutele de km de autostrazi din Mallorca, fara mult prea multe lucruri... dar cu prieteni in el >:d<

Bucale, vin trai-ti-ar... sa te pregatesti...

PS: Multumesc mult de tot Cami, Dragos! Sunteti cele mai primitoare gazde din lumea larga! :) >:D< :*
LA MULTI ANI, MALLORCA, MENORCA, IBIZA!

Protest

Intro: mentionez ca ma aflu intr-o stare vehementa; posibil sa revin asupra unor idei, dar...vorba aia....cea cu clipa si traitul.

Protestez impotriva a tot ce are ca motiv "randul lumii", "ca asa se face/cuvine", "ca asa e normal" etc etc....

Pentru mine randul lumii nu are absolut nicio valoare....mie imi plac foile albe, fara randuri sau patratele. Si cine a stabilit ca asa se face? Totul e o chestie inductiva, dar pentru ca nimeni nu stie de unde si de ce... s-a gasit o explicatie care nu suporta contestatii :"asa se face". Cat despre normal....cred ca niciun om nu este normal, defapt nimic nu e normal.

Eu cred, mai mult...eu SIMT ca am tot dreptul sa ma comport asa cum imi doresc, fara sa ma judece altii si fara sa dau explicatii (nu va ganditi la chestii legale sau ilegale, daca va ganditi asa va rog sa nu mai cititi in continuare) . Cand ies afara miroase urat... a ipocrizie, a suspiciuni, a prejudecati, a ignoranta, a romanism, a lipsa de bun simt...unii oameni put de-a dreptul. Surprinzator, niciunul dintre noi nu face exceptie. Difera doar dozele.

De exemplu, de ce exista casatoria? Eu nu inteleg. Din punctul meu de vedere casatoria nu schimba nimic intre doi oameni. Mi se pare doar un patratel de bifat de la un capat de rand al lumii pe care scrie "casatorie". Cum poti rapunde cu da sau nu la o intrebare despre restul vietii tale? Ma intreb cati sunt constienti de raspunsul lor si, mai mult, cat sunt de convinsi de ceea ce spun.

Dar asa se cuvine. Asa este normal.

Ei bine...eu nu sunt normala. Eu nu vreau. In lumea mea ANORMALA iubirea persista fara juraminte inutile, fara contracte semnate, fara petreceri la restaurant cu muzica in ecou si cu oameni transpirati si beti care se invart haotic in dansuri populare.

Pentru mine, o legatura intre doi oameni care se iubesc e naturala. Ea nu se schimba prin raspunsuri raspicate si aplaudate de rude, nu creste prin suflatul cu putere in lumanarile de pe tort.

O sa revin.

Razvan si merele coapte

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti…
A fost odata un cavaler… al fericitei figuri, cu plete in vant si lat in spete, ce locuia intr-un tinut indepartat, imbatranit de vreme si de oameni, numit Pietricica.

Intro zi, acest cavaler incaleca pe calu-i galben cu albastru, il urnii din loc cu pintenii sai de argint si fugii pana la cea mai mare livada de mere din intregul regat.

Livada era pazita de un dragon cu fata de dragon, corp de dragon si coada de dragon… voinicul nostru, era insa un tip inzestrat cu arta conversatiei, si din doua dume, il convinse pe dragon sa ii culeaga 4 mere dintre cele mai ionatane (ca cele de la Voinesti… cam asa…)



Zis si facut; dragonul se executa, iar Razvan, caci acesta era numele cavalerului fericitei figuri, dadu fuga inapoi acasa… cu prada-i.
In drum spre casa, Razvan trecu pe la Palatul de Maghiran (penny market) de unde lua o trestie de zahar, o zdrobi, adauga vanilie si o impacheta in 10 pliculetze mici de 0.29 euro.

I le inmana domnitzei, iar aceasta i le pregati cum doar ea stia… astfel ca le spala (doar fusesera culese de un dragon…), le taie in doua, le scoase samburii,



puse cele trebuincioase (a se citi zaharul vanilinat, gem de gutui, miere, si scortisoara




(de la imparatul verde de peste drum)), le introduse la cuptorul MDA… si in 25 de minute, cronometrate dupa soare, le devora cum numai un Razvan se pricepe sa devoreze.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa… si-am incalecat pe o capsuna si va spun Pofta buna! :)

Se anunta ploaie...

In curand o sa ploua. O sa ploua asa cum ploua primavara...ca o necesitate. O sa miroasa a pamant negru ud, si plin de radacini nerabdatoare sa renasca.

O sa ajung pe langa Herestrau si o sa merg intr -o noapte prin ploaie pana la tramvai, ametita de niste aburi dulci. O sa mi se para minunat ca pot sa ma comport asa, o sa fiu putin neincrezatoare la inceput. Apoi o sa urmeze un tic...sau poate chiar un tac...si nu o sa imi pai pese. O sa-mi las "eu-ul salbatic", necunoscut si ne-explorat in mod voit de mine, sa se manifeste. O sa fie o prima si calda zvacnire, apoi o sa se lase linistea. Urmeaza asteptarea calma si sigura a unor nopti de vara.

Asa e primavara pentru mine. Un hol frumos mirositor catre mare.

In dulcele stil clasic...un PS pentru tine. Asa imi place mie sa fiu...misterioasa :)

PS:

"....ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească

..."

Argintiu

Nu stiu de ce am pus titlul asta. Am stat 5 minute sa ma gandesc la un titlu...vroiam sa scriu, dar nu stiam despre ce. Vroiam doar sa scriu ceva ca si cum ceva-ul nedefenit cere insistent sa fie definit, plictisit de siguranta si misteriosul anonimatului.

De curand, mi am dat seama ca, in ultima vreme imi lipseste motivarea. Inainte eram motivata sa muncesc si sa mi fac timp sa merg si la sala, sau sa termin o carte, sau sa strang bani ca sa pot cheltui multi de-odata. As putea sa spun ca acum sunt motivata sa trec cu bine de sesiune, dar defapt nu e nimic motivant in asta. E o asteptare pe alocuri stresanta si predictibila a momentului de la sfarsitul ultimului examen cand o sa am o clipa de fericire. Fraze lungi si cuvinte la fel. Altceva..

Mi se face dor (chiar imi lipseste) sa stau sa ma uit si sa ma joc cu un pisoi sau un catelus. Am o dorinta ascunsa:) : sa pot sa stau o vara intr o rezervatie de animale (de preferat feline, dar nu neaparat). Ma simt linistita si in largul meu cand stau cu pisica mea, imi place sa vorbesc cu ea, "imi iau notite" din felul cum priveste. Animalele imi sunt dragi. Nu sunt de acord cu gradinile zoologice, prefer rezervatiile. Un animal salbatic inchis intr o cusca e nefericit.

Uneori...destul de des...visez ca zbor. Nu am aripi, dar pot sa zbor cand ma concentrez. Asa ajung de pe o cladire pe alta, reusesc sa scap de monstrii, vad locuri inexistente. E unul din visele mele recurente...zborul fara aripi. As vrea sa stiu ce inseamna.

O sa implinesc 23 de ani. E o varsta neutra...nici...nici. As vrea sa port o rochita argintie in ziua aia si sa mananc inghetata.

E foarte frig afara si nu sunt locuri de parcare

Prima dragoste... singura...

… Chemnitz… 1700 km departe de casa…. Sternburg… Pilsener… feinherb… o discutie avuta cu prima ta iubire… (poate chiar si cea mai adevarata de pana acum (realtie nu discutie))

… ce vreau sa spun? e… profund… e… melancolic… e romantic… e frumos….

… fiecare baiat din lume ar trebui sa aiba dreptul la prima dragoste…
… fiecare fata din lume ar trebui sa aiba dreptul la prima dragoste...
…iar cand amandoi isi traiesc prima dragoste impreuna, totul devine ceva de neuitat...

… nu toti sunt norocosi sa isi traiasca prima dragoste cu persoana potrivita
… te intreb direct, tu ce ai facut in mod special cand ai iubit prima data? cand ai iubit cu adevarat prima data, ce ti-a trecut prin cap? cum te simteai?

… eu am trait din plin prima-mi dragoste… a inceput subit, subtil, timid, pe nepusa masa…
… simteam ca stau ca pe ace cand nu o vedeam; ma pregateam cu ceva timp inainte de fiecare intalnire pentru a face o impresie buna… imi doream sa o aud si sa o vad mai des decat imi puteam imagina ca as putea sa simt asa ceva pentru cineva
… mi s-a spus ca sunt un tip romantic… iar persoanele respective, stiu sigur ca nu m-au mintit…. sunt un tip cu capul in nori si ochiii in stele…

… voi ce va amintiti legat de prima voastra iubire? iti amintesti primul banc pe care i l-ai spus? unde ati fost la prima intalnire? cum te simteai cand va plimbati prin ploaie? s-a intamplat sa fie o luna de noiembrie? iti venea sa o saruti mai des decat puteai inspira si expira? ai fi in stare sa asezi 2000 de carti intro biblioteca intro noapte doar ca ea sa vada cat de frumos arata incaperea a doua zi?