Mi se pare extraordinar sa exprim exact ce gandesc sau ce vreau. E un sentiment de sinceritate cu mine. Parca se opreste totul in jur doar ca sa ma bucur eu de un moment de fericire a mea.
Nu ma refer la lucruri banale, ci la unele care stii ca ar putea rani, care ar putea sa-ti schimbe viata, care te-ar putea cumva lasa fara garda, care necesita prea mult curaj, care nu sunt "potrivite", etc.
Eu cred ca ar trebui sa spunem mai des exact ce simtim. Sa nu mai avem conversatii in care ne mintim si mintim privindu-l in ochi pe celalalt. Ne-am exersat cam mult mimatul exprimarii sincere. E placut sa existe si momente "off the record", cand iti iei avant si nu te mai opresti la marginea prapastiei...ci sari cu incredere :)
Cam asta a fost partea legata de Impresii.
Cealalta bucata din titlu e o amintire de-a mea care ma binedispune de cate ori am nevoie. S-a intamplat pe drum de la universitate spre eroilor. A fost un moment de sinceritate din partea unui strain caruia ii multumesc pentru ce mi-a spus, desi nu stiu nici de unde era si nici cum il cheama.
Ca de final: sunt circumstante in care momentele astea de sinceritate pot face extrem de bine sau extrem de rau. Depinde de noi sa le intuim pe cele cu happy-end. In mod sigur, ele nu se uita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu