Not much....nu multe....dar asta nu te impiedica sa nu gasesti tu singur destule.
Mie imi vin in minte o multime de fapte...bune,rele,de fericire maxima, de groaza,...de tot felul...
care m-au trecut prin ou si faina inainte sa ma arunc in tigaia incinsa a vietii :D. (asa mi a venit asa scriu)
Asta nu inseamna ca in alta parte nu ai trece prin evenimente "cruciale"...dar,vezi tu, nu stiu daca asta depinde de noi sau nu.
Si cum raspuns la aceasta intrebare nu o sa aflu prea curand...renunt si trec mai departe :)
Cand ma gandesc la poli...prima data imi vin in minte zidurile de caramida...mi-a ramas in suflet cineva pe care l-am remarcat prima data sprijinit de unul din zidurile alea, au fost zile in care mi-as fi dorit sa fiu si eu o caramida si sa ma pierd in multime, zile cand le numaram sperand sa treaca timpul mai repede si zile in care nici nu le observam pt ca eram prea fericita.
Apoi e holul ala care duce spre AN-uri...uneori e pustiu si iti auzi pasii grabiti si respiratia, alteori e plin de oameni. Imi vine sa zambesc
cand ma gandesc la el. Cand merg pe acolo imi trec prin minte o gramada de lucruri si, ce e ciudat, e ca odata ce il parasesc...gandurile dispar.
E frumos in poli primavara cand infloresc pomii si spre vara cand e mult verde si nu se prea vede cat de industriale sunt cladirile. E urat cand ploua si se scurge apa pe zidurile murdare, cand nu e cald si inghetam in banci ascultand nimic.
Mie imi place si prima zi dupa vacantele de vara...cand ne intalnim...nu stiu daca se poate numi dor, dar ma simt bine cand revad cativa oameni.
PS:
"O sa te uiti in ochii mei si cateodata o sa vezi ceva si o sa-ti aduci aminte..."
"De cate ori ma uit, caut mereu"
