Ideea principala ca pentru a avea parte de reusite pe toate planurile trebuie sa te detasezi cumva de trairile personale (frustari, emotii, etc) si sa relationezi cu cei din jur fara a avea aceste filtre.
De exemplu, sa presupunem ca te-ai certat cu cineva drag cu o seara in urma...si azi, la scoala sau la serviciu, trebuie sa te comporti absolut normal: sa nu fi sensibil la critici, sa lasi de la tine, sa i asculti cu rabdare si atentie pe cei din jur, sa oferi ajutor, etc. Observa ca nu am folosit "sa incerci sa", ci "trebuie sa". Asta pentru ca orice "demascare" a sentimentelor tale iti va aduce numai probleme si ii va face pe ceilalti sa fie si ei cuprinsi de "valtoarea" (:D) propriilor sentimente.
Mie mi se pare inuman sa ceri unui om sa-si stapaneasca emotiile si sentimentele. Nu sustin exprimarea interioara totala, dar in niciun caz "chinul napraznic" de a-ti "sufoca" trairile. Pentru mine, este mai "uman" sa avertizezi lumea : " am avut niste probleme, va rog sa mi scuzati eventualele manifestari ciudate" (sau ceva asemanaor).
Raz, tu ce crezi?
