miercuri, 24 martie 2010

too much carmen...

... ma trezesc dimineata pe la 7, ma imbrac, plec, trec pe la magazinul de la parterul caminului, iau o cafea si ies afara
... ma indreptam spre podul de la maxx cand incep sa derulez laboratorul de ecad de saptamana trecuta... un pasaj ma trezeste din somn... "saptamana viitoare facem doar de la 10 la 12..."
... ma intorc si termin de vazut pentru a doua oara conferinta lui dan puric despre iubire...
... ora 12: dupa laborator (leu), plec spre poli hq, trec pe langa carmen, o prietena
... imi aduc aminte de conferinta de ccoc... recunosc, am adormit pt 2 minute in timpul unei prezentari, dar doar din cauza ritmului monoton al vocii prezentatorului... in rest am fost un student activ... am intervenit de multe ori, constructiv :)
... cand ma trezesc imi spun in minte... frateeee, ai de vazut o opera in 4 acte... peste cateva ore... ce o sa faci atunci...
... se face 18:30, incepe ceea ce urma sa devina implinirea unui mic vis... acela de a vedea opera carmen...
... in final, don jose o injunghie pe carmen, o gagica nasparlie de altfel, dupa care se trage cortina... nu trece un minut, si de dupa cortina ies impreuna, tinandu-se de mana... imi zic (incercand sa ii spun si lu nea jose... telepatic): "frateee, cine te-a invatat? facusi ce facusi, si carmen tot mai misca... la cat ti-a mancat sufletul astea 4 ore... tie ca tie, da' mie..."
... dupa, sun un copil, pe carmen, si ii spun ca am vazut carmen, iar carmen imi spune ca isi doreste de ceva timp sa vada carmen
... cica am avea un laborator de compilers maine, de la 8... (adica azi)... so.. somn usor!

duminică, 21 martie 2010

Impresii - o alta parte

Nu am inspiratie...se vede din titlu. Am incercat cateva variante, dar pana la urma am ales una sigura si cuminte.

Am fost acasa in week-end la Shuky si la mama si la tata. Am gasit-o pe Ciushi ca un butoiash. Tocmai mancase niste piept la gratar si cand a vazut ca am venit s-a trantit cu burtica in sus sa o scarpin. Apoi am luat-o in brate si a inceput sa toarca.

Am fost sambata sa ma plimb prin "centru" (strada principala din oras). Ca de obicei, am observat cateva schimbari, dar ce imi place mie a ramas la fel. E asa frumos cand e soare si liniste si toti necunoscutii din oras sunt mai putini straini decat cei din Bucuresti.

Cand m-am intors, am intrat pe site-ul liceului si am stat asa ranjita cam o ora uitandu-ma la profi si profe. http://www.colegiulbratianu.ro/

Duminica dimineata, cand am vrut sa ma intorc de pe o parte pe alta pentru o ultima jumatate de ora de somn, nu m-am putut misca pentru ca ma apasa ceva greu. Nu intelegeam ce....am deschis un ochi si am vazut Papushika...statea pe mine covrigel. Am avut un moment de fericire...eram inca acasa.

Dupa-amiaza am ras cu mama si cu tata si apoi am plecat. In masina s-a vorbit despre elicoptere.

sâmbătă, 6 martie 2010

Vara la Apus sau Impresii

Searching for the exact way to say what I really want to say will be never ending.

Mi se pare extraordinar sa exprim exact ce gandesc sau ce vreau. E un sentiment de sinceritate cu mine. Parca se opreste totul in jur doar ca sa ma bucur eu de un moment de fericire a mea.

Nu ma refer la lucruri banale, ci la unele care stii ca ar putea rani, care ar putea sa-ti schimbe viata, care te-ar putea cumva lasa fara garda, care necesita prea mult curaj, care nu sunt "potrivite", etc.

Eu cred ca ar trebui sa spunem mai des exact ce simtim. Sa nu mai avem conversatii in care ne mintim si mintim privindu-l in ochi pe celalalt. Ne-am exersat cam mult mimatul exprimarii sincere. E placut sa existe si momente "off the record", cand iti iei avant si nu te mai opresti la marginea prapastiei...ci sari cu incredere :)

Cam asta a fost partea legata de Impresii.

Cealalta bucata din titlu e o amintire de-a mea care ma binedispune de cate ori am nevoie. S-a intamplat pe drum de la universitate spre eroilor. A fost un moment de sinceritate din partea unui strain caruia ii multumesc pentru ce mi-a spus, desi nu stiu nici de unde era si nici cum il cheama.

Ca de final: sunt circumstante in care momentele astea de sinceritate pot face extrem de bine sau extrem de rau. Depinde de noi sa le intuim pe cele cu happy-end. In mod sigur, ele nu se uita.