Intro: mentionez ca ma aflu intr-o stare vehementa; posibil sa revin asupra unor idei, dar...vorba aia....cea cu clipa si traitul.
Pentru mine randul lumii nu are absolut nicio valoare....mie imi plac foile albe, fara randuri sau patratele. Si cine a stabilit ca asa se face? Totul e o chestie inductiva, dar pentru ca nimeni nu stie de unde si de ce... s-a gasit o explicatie care nu suporta contestatii :"asa se face". Cat despre normal....cred ca niciun om nu este normal, defapt nimic nu e normal.
Eu cred, mai mult...eu SIMT ca am tot dreptul sa ma comport asa cum imi doresc, fara sa ma judece altii si fara sa dau explicatii (nu va ganditi la chestii legale sau ilegale, daca va ganditi asa va rog sa nu mai cititi in continuare) . Cand ies afara miroase urat... a ipocrizie, a suspiciuni, a prejudecati, a ignoranta, a romanism, a lipsa de bun simt...unii oameni put de-a dreptul. Surprinzator, niciunul dintre noi nu face exceptie. Difera doar dozele.
De exemplu, de ce exista casatoria? Eu nu inteleg. Din punctul meu de vedere casatoria nu schimba nimic intre doi oameni. Mi se pare doar un patratel de bifat de la un capat de rand al lumii pe care scrie "casatorie". Cum poti rapunde cu da sau nu la o intrebare despre restul vietii tale? Ma intreb cati sunt constienti de raspunsul lor si, mai mult, cat sunt de convinsi de ceea ce spun.
Dar asa se cuvine. Asa este normal.
Ei bine...eu nu sunt normala. Eu nu vreau. In lumea mea ANORMALA iubirea persista fara juraminte inutile, fara contracte semnate, fara petreceri la restaurant cu muzica in ecou si cu oameni transpirati si beti care se invart haotic in dansuri populare.
Pentru mine, o legatura intre doi oameni care se iubesc e naturala. Ea nu se schimba prin raspunsuri raspicate si aplaudate de rude, nu creste prin suflatul cu putere in lumanarile de pe tort.
O sa revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu