Razvan si merele coapte

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti…
A fost odata un cavaler… al fericitei figuri, cu plete in vant si lat in spete, ce locuia intr-un tinut indepartat, imbatranit de vreme si de oameni, numit Pietricica.

Intro zi, acest cavaler incaleca pe calu-i galben cu albastru, il urnii din loc cu pintenii sai de argint si fugii pana la cea mai mare livada de mere din intregul regat.

Livada era pazita de un dragon cu fata de dragon, corp de dragon si coada de dragon… voinicul nostru, era insa un tip inzestrat cu arta conversatiei, si din doua dume, il convinse pe dragon sa ii culeaga 4 mere dintre cele mai ionatane (ca cele de la Voinesti… cam asa…)



Zis si facut; dragonul se executa, iar Razvan, caci acesta era numele cavalerului fericitei figuri, dadu fuga inapoi acasa… cu prada-i.
In drum spre casa, Razvan trecu pe la Palatul de Maghiran (penny market) de unde lua o trestie de zahar, o zdrobi, adauga vanilie si o impacheta in 10 pliculetze mici de 0.29 euro.

I le inmana domnitzei, iar aceasta i le pregati cum doar ea stia… astfel ca le spala (doar fusesera culese de un dragon…), le taie in doua, le scoase samburii,



puse cele trebuincioase (a se citi zaharul vanilinat, gem de gutui, miere, si scortisoara




(de la imparatul verde de peste drum)), le introduse la cuptorul MDA… si in 25 de minute, cronometrate dupa soare, le devora cum numai un Razvan se pricepe sa devoreze.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa… si-am incalecat pe o capsuna si va spun Pofta buna! :)