Argintiu

Nu stiu de ce am pus titlul asta. Am stat 5 minute sa ma gandesc la un titlu...vroiam sa scriu, dar nu stiam despre ce. Vroiam doar sa scriu ceva ca si cum ceva-ul nedefenit cere insistent sa fie definit, plictisit de siguranta si misteriosul anonimatului.

De curand, mi am dat seama ca, in ultima vreme imi lipseste motivarea. Inainte eram motivata sa muncesc si sa mi fac timp sa merg si la sala, sau sa termin o carte, sau sa strang bani ca sa pot cheltui multi de-odata. As putea sa spun ca acum sunt motivata sa trec cu bine de sesiune, dar defapt nu e nimic motivant in asta. E o asteptare pe alocuri stresanta si predictibila a momentului de la sfarsitul ultimului examen cand o sa am o clipa de fericire. Fraze lungi si cuvinte la fel. Altceva..

Mi se face dor (chiar imi lipseste) sa stau sa ma uit si sa ma joc cu un pisoi sau un catelus. Am o dorinta ascunsa:) : sa pot sa stau o vara intr o rezervatie de animale (de preferat feline, dar nu neaparat). Ma simt linistita si in largul meu cand stau cu pisica mea, imi place sa vorbesc cu ea, "imi iau notite" din felul cum priveste. Animalele imi sunt dragi. Nu sunt de acord cu gradinile zoologice, prefer rezervatiile. Un animal salbatic inchis intr o cusca e nefericit.

Uneori...destul de des...visez ca zbor. Nu am aripi, dar pot sa zbor cand ma concentrez. Asa ajung de pe o cladire pe alta, reusesc sa scap de monstrii, vad locuri inexistente. E unul din visele mele recurente...zborul fara aripi. As vrea sa stiu ce inseamna.

O sa implinesc 23 de ani. E o varsta neutra...nici...nici. As vrea sa port o rochita argintie in ziua aia si sa mananc inghetata.

E foarte frig afara si nu sunt locuri de parcare